Când ne organizăm spațiul în sensul de a face ordine, păstrăm anumite lucruri, renunțăm la altele, curățăm, rearanjăm. Trăim un sentiment de înnoire – am câștigat un spațiu pe care nu l-am avut până acum. Cel puțin, nu în această formă.

Putem însă „ordona” și psihicul printr-un act de voință, așa cum ordonăm spațiul exterior?

Înclin către un răspuns mai degrabă negativ. Conform perspectivei psihologiei analitice (dezvoltate de C.G. Jung) psihicul are și o dimensiune autonomă, cu manifestări care par independente de intențiile noastre.

Este cazul acelor experiențe, emoții sau tipare relaționale care persistă în ciuda eforturilor pe care le facem. Atunci, nu avem de-a face cu simple „lucruri”, ci cu complexe psihice – ansambluri relativ autonome de reprezentări, afecte și amintiri, organizate în jurul unui nucleu emoțional.

Acestea se „constelează”, adică se activează în anumite situații, generând reacții bazate pe tipare, de multe ori disproporționate față de contextul prezent. Ele nu sunt, în sine, problematice, ci pot fi văzute ca încercări ale psihicului de a aduce în conștiință ceva încă neintegrat. Astfel,

• ceea ce pare a fi „dezordine” interioară poate reprezenta, de fapt, o organizare compensatorie a psihicului – o modalitate de a menține relația cu un conținut neelaborat.
• astfel, „a face ordine” nu mai înseamnă „a ne descotorosi”, ci devine prilej pentru apropiere reflexivă: ce anume, din noi, continuă să ne solicite atenția și de ce?

Prin conștientizare, complexul își pierde caracterul constrângător, iar materialul astfel elaborat ajunge să fie integrat într-o structură tot mai largă a personalității. Așa cum sublinia Verena Kast, în nucleul unui complex se află o dimensiune arhetipală, purtătoare de energie psihică și potențial transformator.

Dezvoltarea relației cu tensiunea interioară, ca expresie a ceea ce Jung numea „tensiunea contrariilor”, este o condiție esențială pentru apariția unei noi forme de organizare psihică. Când ea nu mai este evitată, ci conținută și explorată, devine sursă importantă a unor transformări autentice, aliniate principiilor organizatoare ale psihicului,

Poate nu putem face ordine în psihic, dar putem învăța să ne orientăm după ordinea lui.